
Anul acesta am ales Milano ca destinație de 1 mai. De ce? Am reuşit să rezervăm bilete la spectacolul Shen Yun. Yey!!! Bucurie mare!!! 🎉
Mi-am dorit mult să ajungem la un spectacol captivant şi reclama la Shen Yun a plantat sămânța la momentul potrivit. Am căutat bilete pe lângă noi. În apropiere, prin Germania nu mai erau, dar am găsit în Milano, la aproximativ patru ore de noi, pe 30 aprilie, în weekendul lung cu 1 mai.

Poza este preluată de aici.
Shen Yun, sau 神韻, se poate traduce ca „Frumusețea ființelor divine care dansează” (“The beauty of divine beings dancing”).
Milano este centrul economic al Italiei şi este o minune turistică. Domul din Milano este o capodoperă arhitecturală şi ne-am propus să-i alocăm timp într-o excursie dedicată. Centrul, mai exact Piazza del Duomo, este animat şi forfoteala este în toi chiar şi după orele de închidere ale obiectivelor turistice.
Galeria Vittorio Emanuele II este locul preferat pentru selfie-uri cu magazine de fițe. Fugim de aglomerație pe străduțe laterale aerisite.












Forfota este în toi pe la orele imediat următoare prânzului şi la castelul Sforza. Îl adăugăm pe lista de vizitat pentru următoarea excursie.










Noua linie de metrou este „oau” şi-mi aminteşte de excursiile în Singapore şi Hong Kong: metroul este „driverless”, cu pilot automat, peronul este protejat de pereți de sticlă cu uşi sincronizate cu uşile metroului. Aşa da, big like. Ne place să ne aşezăm ca la funicular sau telecabină: sau la geamul din spate sau la cel din față, să vedem traseul desfăşurându-se în fața noastră.



Cu ocazia acestei vizite am văzut şi partea cea mai expusă, fața frumoasă a oraşului şi câteva din atracțiile consacrate din Milano, dar şi zone în care turistul obişnuit ar plânge sau ar lua-o la goană. Noroc că suntem formați în Bucureşti şi instinctul de supraviețuire ne-a conferit o oarece rezistență la mizeria stradală. Blocuri protejate de garduri înalte cu țepi ne duc cu gândul la apocalipsa zombie:


Parcurile sunt similare cu cele din Bucureşti şi ne simțim ca în Titanii, în zona Nicolae Grigorescu. Aceeaşi piatra cubică roşiatică din sectorul 3, parcuri încuiate după ora 19:00, dar fără paznic. Blocurile sunt însă mai estetice, deşi nu par a fi anvelopate.


Ne-am cazat la hotelul Novotel, zică-se că e de patru stele. Prețul este de patru stele, dar condițiile nu s-au ridicat la nivelul aşteptărilor. Scurgerea problematică de la baie, mizeria care te pocneşte fix în retină cum ieşi pe ieşirea din spate a hotelului, minivan-urile prăfuite şi abandonate, pline de chici-uri din garajul hotelului. Am făcut şi câteva poze, să nu uit.






Nu am reuşit să mă lămuresc de ce au fost aceste minivan-uri abandonate în parcarea Novotel & Ibis. Parcarea de 18 euro/zi n-a fost achitată pentru aceste „fosile” prăfuite. Cum în zona necurățată din spatele hotelului am găsit o saltea a unui homeless şi multe sticle în care oameni cu dureri îşi îneacă amarul, am bănuit că e posibil ca aceste maşini abandonate să fie casa şi patul pe care oameni în dificultăți financiare nu-şi permit să şi le achite. O maşină doldora de obiecte, nelăsând loc unui şofer vine sā-mi susținā bănuiala, sau …?

Revenind la spectacol: nu am avut voie să facem poze în timpul spectacolului, aşa că postez câteva poze din sală şi din fața teatrului. Am luat bilete la cucuieții din deal, prețurile fiind destul de piperate.





Am încălecat pe-o şa şi am spus povestea aşa pe scurt, dar cu impresiile cele mai puternice.
Milano, de-abia aştept să revenim şi să investigăm preaplinul cultural pe care îl oferi: Domul interior şi terasa, castelul Sforza, muzeul Leonado da Vinci, pinacoteca di Brera, pinacoteca Ambrosiana, biserica şi cripta Ambrosiana, Scala şi aş putea continua, dar mă opresc în speranța unui VA URMA …