M-am făcut zilele acestea cu o „mândrețe” de virusache. A venit pe șestache, s-a strecurat în viața mea. M-a atacat parșiv. S-a infiltrat fără simptome în căile mele respiratorii. Cum a început totul?

Se face că era o zi de joi în care iar am făcut overtime. Mulți dintre colegii mei au avut nevoie de support, așa că i-am ajutat. Vine release-ul și e nebunie. Toată lumea trage. Toată lumea face ce poate pentru a termina la timp. Target-urile sunt multe și îmbârligate. Ne ajutăm unii pe alții cât putem. Fiind în poziție de răspundere și având cunoștințe de împărtășit, am vorbit mult, foarte mult, am fost în call-uri cam 10 ore rezolvând situații încâlcite. Vocea a început să sufere treptat, până a devenit o răgușeală chinuită.

Apoi vocea m-a lăsat de tot. Fără alte simptome. Apoi, pe măsură ce încercam să vorbesc, cu cât mă străduiam mai mult, cu atât începeam să tușesc mai rău. Și acesta a fost începutul. Începutul a durat cam 4-5 zile fără voce. Apoi vocea și-a mai revenit dar au apărut tusea, gâtul inflamat, nasul agasat de contactul prea apropiat cu o mulțime de șervețele și picături.

Acum e spre bine, am voce, ușor răgușită, dar OK. Nu aș putea să vorbesc 10 ore on call, asta mi-e clar, dar până luni sunt șanse să mă refac complet. Sper 🙏 Dacă nu, va trebui să mă temperez în încercarea de a contribui prea mult la bunăstarea proiectului în detrimentul propriei bunăstări.

Sănătate multă să avem și echilibru în toate 🍀☀️

Postarea pe insta aici.

Dedicații și rime la comandă pe temă dată aici, sau aici sau aici.

Cărți publicate aici.