
A fost odată ca niciodată, o fetiță veselă, harnică, talentată și copilăroasă ca toți copiii. Numele ei este Flavia.
Flavia crede în povești, crede în bine și are mare încredere că va putea să realizeze tot ce își dorește, dacă investește mult suflet și energie.
De aceea, Flavia ia lecții de pian. Și-ar dori să devină o pianistă celebră. Și mai ia lecții de schi, deoarece își dorește să se autodepășească și în fiecare zi să devină varianta mai bună a zilei anterioare.
Părinții o iubesc ca pe lumina ochilor. Prietenii o iubesc și ei și o respectă. E un copil frumos la suflet, de prezența căruia nu ai cum să nu te bucuri.
Flavia își dorește să se înconjoare de bine și de frumos în viața ei. De aceea ea este bună prietenă cu Nati, Diana, Răducu și Alice, de care ați mai auzit prin poveștile din zonă: o gașcă drăguță de pici faini.
Acum că ați aflat cine este Flavia, o să auziți și că s-a trezit astăzi foarte devreme. Este nerăbdătoare. Are treabă de făcut și nu vrea să piardă timpul. Haideți să vedem ce și-a pus ea în minte.
După ce își face repede patul, se spală pe dinți, se îmbracă, Flavia o zbughește în sufragerie și începe să meșterească ceva. Ia o coală de hârtie, pix, carioce colorate și scrie cu avânt, colorează, iarăși scrie.
Tata s-a trezit și el de curând și vine ciufulit să-i dea micuței lui un pupic matinal.
Flavia îi spune un „neața” grăbit și își continuă munca.
Tatăl devine curios. Oare ce pune micuța lui la cale?
Flavia își termină scrisoarea, o pune în plic și un pic încurcată, cu scrisoarea în mână, îl întreabă pe tati:
„- Tati, scrisoarea pentru iepuraș unde trebuie să o pun: în grădină sau la poștă?”

Tati este și el foarte încurcat, nu s-a gândit niciodată la asta.
„- Flavia, eu nu am trimis nicioadată scrisori iepurașului, nu știu cum se procedează.”
Flavia vine singură cu varianta pe care ea o consideră cea mai bună:
„- O să-i trimit două scrisori. Una o pun la poștă și una în grădină.”
Coborâse și mami, care, amuzată de energia și entuziasmul copilei, vrea să ia parte și ea la proiect:
„- Flavia, draga mea, poșta funcționează cu expeditori și destinatari. Dacă nu ai o adresă completă pentru destinatar, adică persoana căreia vrei să îi trimiți, probabil scrisoarea nu va ajunge. Și îți trebuie și timbru, nu uita.”
„- Mulțumesc mami, zice Flavia și scrie iute pe plic:
Destinatar: Vă rog să îi trimiteți această scrisoare Iepurașului de Paște, apoi i-o dă lui tati spunând:
„- Tati, când te duci să iei pâine, pune și mie un timbru te rog și trimite-mi scrisoarea.”
Apoi iute ia o altă coală și se apucă din nou să scrie cu avânt. După ce termină, pune coala în plic, scrisoarea o ia în grădină, o pune pe masa din grădină, împreună cu două frunze de salată, două roșii și o bucățică de ciocolată. A căutat morcovi în bucătărie, dar nu a găsit.
Gata, și-a terminat treaba matinală, acum e gata să meargă la școală.
E fericită, știe că iepurașul va primi măcar una din cele două scrisori și poate, poate îi va aduce ceea ce își dorește atât de mult. Îi bate inimioara tare, are emoții, vai cât de mult își dorește un hamsteraș gri: „Iepurașule, te rog să-mi aduci un hamsteraș gri, te rog, te rog!”

„- Hai Flavia, ești gata? Hai să-ți iei mâncarea și să mergem!”
„- Da, tati, vin!”
În drum spre școală, tati o întreabă ce i-a scris iepurașului. Flavia îi răspunde:
„- Tati, i-am spus că îmi doresc foarte mult hamsterașul acela gri, pe care l-am văzut în magazinul de animăluțe vii. Mi-l doresc foarte mult!”
„- Micuța mea, dar Iepurașul nu știu dacă îți va aduce un animăluț cu care mami și eu nu am fi de acord. Iepurașul vrea să îi bucure pe copii, dar nu vrea să îi supere pe ai lor părinți.”
Flavia se întristează
„- Dar tati, de ce nu vreți să avem un hamster? Mă ocup eu de el, voi nu trebuie să faceți nimic.”
„- Fetița mea, hamsterul are și el o viață, nu e o jucărie. E nevoie să îi acorzi timp și dragoste. Dacă plecăm pe undeva, în vacanță, nu putem să-l luăm cu noi.”
„- Dar de ce, tati, de ce nu putem?”
„- Nu ai voie cu animale peste tot. Sunt unele hoteluri și pensiuni care te lasă, dar nu toate. Și tre’ să te gândești și la el. În vacanță, numai chef să ai grijă de hamster nu vei avea. Ne vom plimba mult, abia seara vom ajunge la hotel. Nu poți să-l lași așa și nici să-l iei cu tine la plajă sau prin muzee.”
„- Dar îl lăsăm la Diana și Răducu cât suntem plecați.”
„- Micuța mea, e posibil să plece și ei în vacanță. Câteodată știi că mergem împreună. Nu poți obliga pe cineva să aibă grijă de animăluțul tău.”
Flavia este deja descurajată.
„- Draga mea, hai să ne mai gândim un pic, hai să ne interesăm despre ce înseamnă să ai un animăluț și apoi să luam o hotărâre.”
„- Dar tati, am trimis deja scrisorile, ce facem dacă Iepurașul îmi aduce totuși un hamster?”
„- Flavia, eu cred că Iepurașul este un personaj cu puteri supranaturale și simte când un cadou este într-adevăr dorit într-o casă, mai ales un animăluț.”
„- Crezi tu tati?”
„- Draga mea, eu când eram de vârsta ta, mi-am dorit un ponei, dar părinții mei nu aveau unde să-l țină și nu au fost de acord, dar am primit un iepuraș, de care am fost foarte încântat.”

„- Iepuraș, da, vreau și eu!!! Iepuraș! Dar cum făceați când mergeați în concedii?”
„- Iepurașului i-am făcut o căsuță mică în curte și stătea mereu acolo. Vecinii mei de pe stradă erau încântați de el și veneau mereu la el, să îl vadă. Se bucurau să îi dea mâncare cât eram noi plecați, mai ales că erau mulți și nu erau toți plecați în vacanță în același timp.”
„- Da tati, vreau și eu un iepuraș!”
„- Tre’ să vorbim cu mami, să vedem dacă este și ea de acord.”
Deja inima Flaviei începuse să zâmbească și bătea iarăși tare, cu emoție. Oare ce va spune mama? Va fi de acord?

Dar asta urmează în partea a doua, așa că … pe curând …