„Cartea refugiu”

Salutare şi la mulți ani tuturor de ziua Unirii mici, dar mai ales soțului meu, de ziua lui de naştere!

Azi vreau să vă povestesc despre „Cartea refugiu”. Ce este ea şi cum ne ajută pe noi şi pe copiii noştri?


Vă spuneam ieri în interviul cu Andra că este nevoie de citit la orice vârstă, cât mai variat şi cât mai mult.
Pentru asta, însă, părintele/bunicul/educatorul are responsabilitatea de a sădi sămânța lecturii în sufletul copilului aflat la vârsta copilăriei mici.
Prin grijă consistentă, sămânța va creşte, firavă pe parcursul copilăriei, dar apoi va prinde puteri în preadolescență şi adolescență şi va ajunge la vârsta adultă un arbore viguros.

Fiecare om cu drag de carte, adică fiecare om cu sămânța lecturii plantată şi trecut de vârsta preadolescenței, va putea găsi un sprijin în lectură. Aici „cartea refugiu” are un rol central.
În nebunia zilei de azi, când timpul e mai mult duşman decât prieten, când totul aleargă la viteză supersonică în jurul nostru, iar informația ne bombardează din toate părțile, e nevoie să ne reîmprietenim cu noi înşine, să ne readunăm, să ne liniştim.
Problema este că şi vârsta copilăriei mici începe să se mişte din ce în ce mai repede. Ducem copilul la karate, balet, fotbal, engleză, germană, franceză, înnot, dans sportiv, street dance, pian, vioară şi la câte şi mai câte alte activități bine intenționate. Dar copilul ajunge să fie un mic adult: un omuleț care nu are timp de nimic, nu are timp să-şi tragă sufletul, nu mai are timp să stea cu el însuşi.
Iată cum „cartea refugiu” vine să ajute. „Cartea refugiu” este orice carte care te atrage, indiferent dacă este tehnică, psihologică, de acțiune, poezie sau de orice alt fel. Orice carte poate deveni „carte refugiu” dacă te face să simți plăcere, pasiune, linişte, relaxare.

Dar ca să putem beneficia de refugiul cărții, e nevoie de sămânța lecturii sădită la vârsta copilăriei mici.


De ce? Răspunsul e simplu.
Emoția aceea de bine, fericirea aceea momentană pe care copilaşul o simte când adultul îi citeşte dedicat, o carte, exact acea emoție va reveni la fiecare din vârstele mai mari ale dezvoltării lui ca om: copilărie mare, preadolescență, adolescență, maturitate, bătrânețe.

De fiecare dată când copilul, viitor adult, va deschide o carte, se va activa butonul inconştient al emoției fericite din copilărie şi orice carte citită cu drag va deveni „carte refugiu”.


În concluzie, ce părere aveți? Cultivăm azi oamenii fericiți şi liniştiți ai zilei de mâine? Eu aş spune că merită!

Faci un comentariu sau dai un răspuns?